Norocul meu!

Sun la un serviciu de relaţii cu clienţii, aici, în Spania. Mă întreabă în ce limbă vreau să vorbesc cu ei. Aleg de la butoane „engleză”. Răspunde un băiat, într-o engleză forţată, cer detaliile de care aveam nevoie, el nu mă pricepe, dar vorbeşte mult şi despre nimic. Eu insist, el zice că nu înţelege. Să mă enervez, n-avea rost, nu? Aşa că m-am chinuit eu să mă exprim în spaniolă şi să pricep cifrele pe care mi le comunica (ceea ce e un efort!). Era aşa de încântat că nu trebuie să se strofoace el! Ce m-a enervat!