În foarte puţini oameni am încredere. Cred că-i număr pe degetele de la o mână. Şi pe măsură ce trece timpul, parcă şi cei din zona 2, în care aveam încredere limitată, scade. Cam trist.
În altă ordine de idei, în contextul în care simt nevoia să-mi revin, să mă regăsesc, să mă trezesc într-o dimineaţă aşa cum mi-ar plăcea – cumva, cumva, acel „cumva” care s-a pierdut undeva, unde l-am lăsat? – zilele trecute au fost absolut ireale.
Am trăit amintiri din trecut, am găsit oameni pe fb şi pe viu, ireal.
Nimic nu se întâmplă fără sens, nimic, niciodată, şi aştept încă să aud, văd şi înţeleg problemele care mă macină, rădăcina lor şi soluţia.
Sunt o raţională iraţională. Dar nu mă mai trageţi în piept, că mă oboseşte.
Ah, şi, mai ales, NU MĂ MAI CITIŢI dacă nu-mi sunteţi prieteni. Nu am numele pe blog, nici poze, nu are nimeni nici un motiv să creadă că eu sunt chiar eu. Şi nu scriu ca să vezi tu cum îmi merge, cu cine ies sau cu cine...
O să pun în fiecare zi mesajul ăsta (cu alte cuvinte, căci pot, vorba aia!) până când n-o să-ţi mai văd IP-ul pe blogul meu. E ideea Carmensitei. Lasă-mă naibii în pace, să mă simt Zen cum am io chef, nu mai avem nici o legătură unul cu celălalt. E problema ta dacă eşti prieten cu amicii mei. Pe bune!
07 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
my dear, eu știu că ăsta e blogul tău, dar dacă nu vrei să-l citească toată lumea se poate a) bloca un IP nedorit b)face acces pe bază de parolă/invitație
deci!
@monsoux: cum blocăm un IP? dadada, n-am ştiut că se poate!
pe blogspot e un pic mai greu, da' se rezolva cu alte softuri. de te intereseaza, spune.
da' poate are Monsoux o solutie mai buna.
@Elf: Dacă nu se poate, scriu până se prinde. :D
Trimiteți un comentariu