Dragii mei cititori, am o rugăminte: cine m-a cunoscut în zilele mele bune este rugat să amintească un mic detaliu despre acelea, căci încerc să reconstruiesc un tablou. Autoportret. E o mică poantă, dar şi felul meu de a zice că o să reuşesc (orice mi-am propus).
3 comentarii:
draga mea,
eu imi amintesc cu mare placere de buna dispozitie pe care o degajai si de de ideile haioase pe care le aveai :)) de nu ne plictiseam niciodata
te pup tare
mai tii minte la Costinesti cand am ramas fara bani? Eu habar n-aveam cum s-o scoatem la capat. Probabil ca pana la urma as fi sunat acasa. Si tu ne-ai organizat pe amandoi, am devenit artisti plastici, am muncit o zi intreaga si am vandut totul intr-o seara. In fine, in ultima zi cand mi-a furat tiganga-ghicitoare atunci chiar ultimii banuti, tu nu te-ai enervat. Sau da?
Sau cand scriai articole pentru Focus Vest si eu veneam "in redactie" pe Telegrafului si-mi dadeai biscuiti cu pateu si eu adormeam cu mancarea in gura.
Sau cand mi-ai explicat diferenta dintre cartile de debit si cele de credit si cum e cu descoperirea de cont.
Ma rog, ma opresc aici, dar ar mai fi.
@both: băi, ce varză am fost. şi viezure şi barză.
Trimiteți un comentariu