Ştiu, n-am nici un drept să mă plâng de condiţia mea de imigrant (căci Barcelona e un oraş frumos!), de singurătate (căci prieteni mi-am făcut), de acreala oamenilor (cum zicea mama, până la urmă uite câţi emigranţi au primit! - şi da, mama are dreptate), de neînţelegerea obiceiurilor lor (şi mai ales de mania de a mă vedea transformându-mă cât mai repede în spanioloaică - voi fi pentru totdeauna româncă, parcă acum mai mult decât înainte!), de răutate şi de discriminare (ştiu că nu se vede când eşti turist în ţări străine!), de lipsa permisului de muncă şi de câte şi mai câte.
Acum sunt mai bine, am ajuns la o împăcare cu mine însămi şi cu statutul meu cel nou, şi, cu toate acestea, campaniile iniţiate de Guvernul României pentru Italia şi Spania mi-au făcut pielea de găină. Mi se par iniţiative bune, nu ştiu cât succes vor avea, dar tot e ceva. Mă bucur că există şi le-aş promova cu mare drag.
15 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Cea spaniola cu salvarea chiar mi-a placut.
Am fost in Spania numai ca turist si oamenii mi-au parut ok. Si romanii cu care am vorbit pareau destul de relaxati, oricum, given the conditions. Cum sunt romanii in Spania, in viata de zi cu zi (daca as fi in Barcelona, ori as fi pe plaja, ori in barul ala unde canta Manu Chao, ori pe Ramblas)?
Eu am renuntat la a mai "rezista" Spaniei. Si deodata totul imi merge mult mai bine :D
@we: păi sunt ok oamenii. nu, pe bune, acum, nu mi se par ok, dar în percepţia mea asupra lor intervin o groază de elemente care o explică: cultura mea, educaţia mea, trecutul meu personal şi profesional, discuţiile pe care le aud aici legate de imigranţi, de străini, de învăţarea limbilor străine, de cât de şmecheri sunt ei, spaniolii, care au condus cândva un imperiu... oricum, sunt aici, mă adaptez şi mă iubesc cu un spaniol...
din păcate, habar n-am cum sunt românii aici, că nu-i cunosc. şi dacă ştiu câţiva, sunt din aceeaşi "găleată" cu mine, imigranţi cu studii, care mai scrâşnesc şi din dinţi, din când în când, dar care trăiesc bine aici (n-ai cum să nu simţi o mică iritate când ţi se explică mereu că vii dintr-o ţară mai "jos", fapt care este departe de adevăr - în percepţia mea). e o lume diferită, în esenţă, nici mai bună, nici mai rea.
unde cântă Manu Chao? rambla e turistică, prea aglomerată pentru gustul meu şi n-am mai fost pe acolo de un secol.
@tache: aşa mă gândeam şi eu, dar nu-mi iese întotdeauna. plus că tot îţi scapă (o faci intenţionat, jur!) că aici nu e chiar spania, e catalonia! :D
Trimiteți un comentariu