Interesantul meu cotidian

Pentru ca de cand sunt aici, “imigranta”, mi s-au intamplat un gramadoi de chestii ciudate, ce loc mai bun sa le povestesc (si ce alt prilej de a vorbi mai potrivit mi-as fi putut gasi – cu siguranta nu rostesc cele 6.000 de cuvinte pe care ar trebui sa le spun pe zi – oare se pune si messul?) decat simplul fapt de a poseda un blog?
Asadar, pentru ca nu e nimic palpitant in cotidianul meu, il aduc la dimensiuni mai mari si-l fac interesant. E interesant ca arat ca o spanioloaica, dar si mai intersant ca atunci cand deschid gura doamnele de supermarket, care sunt din America Latina, imi spun ca sunt rusoaica.
E interesant ca am primit o hartie care mi-a acordat un numar de strain (NIE, de unde “E” e pentru Extranjero), dar si mai interesant ca pe hartia oficiala scrie ca fac parte din UE, dar… n-am drept de lucru.
E interesant ca spaniola – atata cat o stiu – nu ma ajuta sa ma descurc, pentru ca o singura litera pocita sau un accent pus aiurea reprezinta un cuvant de neinteles pentru (potentialul) meu interlocutor.
Si mai interesant e ca sunt atat de multi turisti aici, dar atat de putini localnici care sa vorbeasca engleza, franceza, germana sau altceva decat catalana si spaniola cu ei. Vreau sa spun doar atat. Ca e interesant…