Pisica albă e o chestie lunguiaţă şi haioasă, cu nişte pete negre. Prietenoasă foc. Când am ajuns la ea se petrecuse un mic accident, se spărsese o oglindă dincolo de o uşă, deci pe ea n-a afectat-o, iar mie mi-a luat puţin timp să adun urmele impactului cu solul. Când am terminat, am dus gunoiul jos, iar la întoarcere, când a auzit cheia în uşă, a început să miaune. Acum am ieşit pe terasă, că mi-era cald, dar mă duc repede înapoi la pisica albă care avea chef de mângâiat (cică pe burtă nu, dacă reuşesc să o conving că nu e nasol, sunt cam şmecheră). A, sunt artificii, oare de ce?
Serialul despre pisica albă va continua până vineri. Staţi pe recepţie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu