Blogger Backgrounds

05 aprilie 2010

Adevărat a-nviat!

Acum doi ani mă întorceam cu trenul dinspre nordul ţării într-o stare de spirit oribilă: petrecusem încă un set de sărbători cu nişte oameni care mă urau din toată inima (ceea ce n-ar fi o problemă, aceia nefiind, desigur, singurii de pe lume care nu mă plac, dar erau printre puţinii care insistau să-mi comunice acest fapt cu fiecare cuvânt – sau privire – care mi-era adresat). Atunci am decis să nu mai accept să fiu atacată pe nedrept; mi-a luat încă un an de zile să reuşesc să mă rup.
Acum un an mă întorceam cu avionul din România, unde stătusem zece zile aproape fără să vorbesc, dar decisă: până aici! N-a fost să fie, hotărârea a rezistat până la aeroport.
Anul acesta nu m-a chinuit nimeni, m-am întors de la aeroport pe lumină şi m-am bucurat că sunt cine sunt, unde sunt şi că mă simt eu însămi. M-a sunat D. chiar atunci: „sunt bine, pisi, sunt bine”, l-am asigurat. Am reuşit să o fac şi pe asta. Dau o bere de ziua ta (un Bergenbier).

2 comentarii:

Wandering Elf spunea...

pai si de ce ai stat cu aia care te urau?!

vvritz spunea...

păi pentru că am tot sperat să se facă mai bine, că mi se pare etc. :D