Vise şi visuri

În fiecare seară îmi spun, zăcând în pat, că de mâine o să scriu. Pe bune, adevărat, cum ştiu, cum pot, cum mă mănâncă în suflet să o fac. Îmi spun seara, curată, văcită pe aşternutul frumos mirositor şi adorm fericită. Poveştile de amor pe care vreau să le scriu mi se învârtesc prin cap, se plimbă din stânga în dreapta şi ajung să-mi populeze visele. Mă trezesc dimineaţa cu idea fixă că azi... Şi apoi vine iar seara, uneori mai blândă, alteori mai tristă, trag de mine, mă aşez la calculator şi stau pe chat, pe facebook, citesc bloguri, articole, mă benoclez la poze şi caut bilete de avion şi cazare pentru locurile pe care încă nu le-am văzut. Nu scriu nici un rând. Şi apoi, în pat, visez că scriu. Şi tot aşa. Tudore, pentru asta există pastile?