Sardana

Astăzi am decis că peste vară mă duc în piaţă la ajuntament (primărie) să învăţ sardana (un soi de horă catalană, că, vorba aia, p-alea româneşti le-am dovedit – nu ştiu să „bat” decât Zorba Grecu’ şi aia cu greşeli!). La care J.: „Asta ar fi culmea, la cât de pornită eşti tu împotriva catalanilor!”. Iar io, amintindu-mi de aceeaşi scenă cu D., cu aaaani în urmă, când am re-decis că, în final, îmi place Peter Gabriel, i-am replicat: „D-aia mă iubeşti, că sunt plină de contradicţii”. Şi a fost de acord! There we go again! I rulz!