Dacă tot nu pot

Să beau, m-am pus să fumez. Mi s-a făcut rău şi acum mă gândesc, cu mintea mea de pe urmă (nu ultima, să ne fie clar): de ce atâtea tendinţe distructive? De ce, când mă enervez, în loc să fac ceva straniu şi care-mi distruge ceva (neuroni sigur) nu mă pun să cos un goblen?
Na, că o fost şi noaptea de San Juan! Mdea...
Şi ca să vedem cu toţii ce mi-a rămas din ea (plus alte lucruri drăguţe, gen noi prieteni), iacă aici: cică e o boală în lume, localizată spre America de Sud, care se manifestă prin aceea că bolnavii de ea îşi fredonează în minte, într-una, fără oprire, 24 de ore, încontinuu, aceeaşi melodie. Şi asta n-ar fi nimic, dar că melodia cea mai fredonată (de unde deduc eu că e vorba de Argentina) este...


A se remarca cum sună "llores", inimitabil.