Pierdute pe vecie

Există undeva, prin „eterul” internetului, nişte texte pe care le-am trimis eu cândva pe e-mail cuiva drag. Contul de e-mail de pe care făceam asta era un hotmail, de la care am uitat, probabil parola şi care a fost eliminat.
Mai există undeva nişte scrisori pe care le-am schimbat într-o vară fierbinte cu doi băieţi, unul în vacanţă la Arad şi celălalt la Turda. Aşa de mult mi-ar plăcea să le am acum, dar cred că s-au pierdut definitiv în procesul îndelungatelor mele mutări prin ţară şi prin lume (aici n-am nici măcar albumul acela mic cu poze alb/negru, din facultate, la care ţin atât de mult). Viaţă, viaţă!