Uragan pe scuter

Azi n-am făcut nimic interesant, doar ce fac de obicei. Dar doi dintre oamenii pe care îi cunosc au făcut chestii.
Primul, M. de la Cluuuuj, şi-o luat scuter. Negru. Şi îl conduce cu plăcere, închizând ochii când trece prin intersecţii.
Al doilea: colega mea Clotilde (singura persoană pe care o cunosc care posedă un apartament la Veneţia) a fost la Havana în timpul uraganului (nu ştiu cum îl cheamă, că n-am urmărit ştirile). Şi azi a povestit că, în afară de întârzierea de două zile la întoarcere pe care acest dezastru natural i-a provocat-o, totul a fost în regulă. A fost extrem de impresionată de faptul că autorităţile erau foarte bine pregătite să întâmpine vijelia.
Fapt confirmat cu câteva zile înainte de Daniele, care a fost, la rândul lui, la Havana, cu ani în urmă, în timpul altui uragan. Lui i s-a întâmplat ca fix la sosirea pe aeroport să pornească vijelia, să ajungă cu greu la hotel, iar la recepţie, odată cu cheia, să i se dea următorul sfat: „încuiaţi-vă în baie, vă rugăm, până vă anunţăm noi că puteţi ieşi!”.