Ce-am făcut, ce n-am făcut

Am reuşit să termin cu bine sarcina, invitaţii - peste sută, dl. Ministru prezent la apel (chiar m-a făcut mândră – a vorbit liber, frumos, fără ifose). M-am simţit, şi de această dată, ca un copil (am renunţat, de ceva vreme, să mai sper că mă voi maturiza, cândva), mirată de privirile rătăcite ale bărbaţilor şi de seriozitatea cu care am fost tratată.
Am mai reuşit: să mă văd cu fetele, la o ciorbă de burtă şi nişte papanaşi (în această ordine), să râd bine (dar bine!) cu ele (Helen a fost într-o formă de zile mari, ca şi Daniela şi Gabi şi Rux şi Ruxi şi vară-mea, care a zis până şi povestea cu mamografia), să beau nişte beri, să închid un cont şi aproape să-l închid şi pe celălalt, să merg la Braşov unde mi-a îngheţat direct nasul (dar ce frumos mi-a îngheţat, mai vreau!), să mă plimb pe Republicii, să stau la o tacla cu mama, să mă râd cu Patrocla (care m-a şi plimbat cu maşina-măgar), să mănânc un KFC adevărat.
Ce n-am reuşit: să merg în toate locurile frumoase (ceainăria, străzile de prin Romană şi cele de prin cartierul meu), să mă văd cu Gaba, Robert (ochiul a mai făcut o excursie), Dani, Cami, Stanca (şi alţii, dar de ei mă doare mai tare).
Totul a fost scurt, n-am apucat să mă bucur de soare şi m-am întors repede înapoi. Mda. Am citit mai înainte la cineva pe blog că a primit pricomigdale de la părinţi; mie mi-era poftă de aer, nu ştiu cum, de aer de Braşov... Ei, nu, că e frumos şi aici (mai ales aerul, umed, aşa...).