Mi-a venit să vorbesc despre modă

Să fie ghinionul meu că am lucrat pe la reviste, că am mai văzut asortările neasortate studiat care se poartă, că mama m-a educat să nu amestec ţesăturile în vestimentaţie, că mi-a mai zis să am unghiile tăiate (curate eu zic că era de la sine înţeles!) când îmi scot în lume sandalele? Căci aşa mă apucă în câte o dimineaţă o greaţă şi nişte cârcei când le văd pe fetele astea cum îşi pun sandale cu talpă de iută la costum de stofă business şi fuste boţite cu cămăşi de mătase şi genţi de plajă la ţinute elegante, că-mi vine să-mi clătesc ochii cu fetele alea aranjate (pe care Carmen le supra- sau sub- numea „jumulite”) prin Bucureştii patriei...
Acum, că s-a făcut vară, am scăpat de kilogramele de praf de pe tivul blugilor, am trecut la etapa flip-flopşi din care arătăm nişte călcâie crăpate pline de jeg şi nişte unghii netăiate cu secolele („pedichiură” cred că nu există în vocabularul unora). Cele mai emanciate pun şi nişte machiaj pe partea superioară, şi anume la cap, că poate distrag atenţia de la scârboşenia pe care o poţi întâlni dacă priveşti picioarele. Brrr! Sunt mai sensibilă la partea unghii netăiate, recunosc...