Alte doruri şi o bere

M-am trezit ieri gândindu-mă la Bucureşti. Ştiam deja din minte locurile din Braşov şi din Timişoara la care zbor cu gândul când n-am ce face. M-am trezit ieri din somn gândindu-mă la Bucureşti, după un vis scurt (şi cuprinzător) care îi implica pe vară-mea şi pe Crol.
Mi-am dat seama că mi-e drag de anumite locuri din memorie, habar n-am cum sunt ele acum, dar aşa cum mi le amintesc eu, au legătură cu oameni... Calea Moşilor într-o sâmbătă dimineaţa, cât J. învăţa şi eu plecam la vânătoare de pantofi... Parcul nostru în care mă dădeam cu rolele cu Cri zburând înaintea mea... Piaţa Sudului, primul şoc cultural... Şi apartamentul mic dar cald al lui Crol, din Berceni. Şi străduţele pe care le parcurgeam ca să ajung la barurile şi localurile frumoase din centru (unde, de obicei, mă întâlneam cu Carmen şi cu fetele). Şi parcul Cişmigiu în primul an, prima vară, cu D. mărturisindu-se... Şi localul ăla ciudat în care am mers cu S., cu un miliard de ani în urmă. Şi casa în care locuia D., pe pământ, unde am făcut o dată grătar.
Drept răzbunare şi ca să uit de dor, în seara asta bem bere în Gracia. Mi-a arătat şi mie cineva o feliuţă din farmecul oraşului.