De dimineata

Ma trezesc oarecum la 7.30 (aproape la 7.45), cu voiosie, pun caldura la 22 grade (cred ca J. lesina, el fiind inca sub plapuma, dar nu-si da seama, crede ca viseaza ca face sauna!), pornesc filtrul de cafea, ridic ruloul de la camera cu balcon si ma benoclez la soarele care imbraca curtea interioara. Mananc in timp ce schimb o vorba cu prietenii (mai ales cu Cri) si cu mama pe mess, cat sa zic un „Buna dimi” si „Zi buna”, citesc niste stiri despre Romania (tot mai prost scrise, nu pricep de ce!) si apoi fuga, fuga ma imbrac si ma duc la serviciu.
In primele doua-trei zile m-am dus cu autobuzul, dar mi-era cald si mi se parea ca ocoleste mult (autobuzul, nu caldura). Ceea ce era perfect adevarat. Acum fac drumul pe jos si imi ia 20 de minute – e absolut superb! Cum strazile sunt perpendiculare unele pe celelalte (ce am azi? Ca doar nu pe mine fac unghi de 90!?), imi permit sa traversez strada doar daca se face verde cand ajung la o intersectie, daca nu, merg inainte. Am cate un traseu nou in fiecare zi. La 8.30 incep sa se deschida fructeriile, cateva dughene care vand tabac si ziare, unele cafenele, patiseriile („Forn de pa”, singular, pe catalana) si... cam atat. Spaniolii merg incetisor spre munca (n-am vazut pe nimeni alergand haotic, ca la Bucuresti). Pana acum am prins soare, asa ca am ajuns la birou extrem de bine dispusa. Incepe sa-mi placa aici (mai stam, J.?).