Prima zi de lucru

Pe 26 noiembrie anul trecut mergeam pentru ultima data la serviciu la Bucuresti, iar pe 26 martie am inceput lucrul aici. Dar nu oricum, ci cu efort, facand un act in plus, Autonomo (un soi de PFA). Ma rog, partea dragutza e ca-mi place mult. Mai sunt si alte cateva parti dragutze pe care le enunt ca fiind colegii: Eva e din Cehia, Martine din Franta, Daniele din Italia. Ma simt bine cu nivelul meu de spaniola, caci e o limba straina pentru toti (eu o vorbesc, totusi, cel mai prost).
Dar pentru ca eu nu scriu lucruri fara sens, in postul acesta sensul este urmatorul: marti dupa-masa, pe la 6, m-a lovit una dintre cele mai cumplite gripe/raceli/viroze de care-mi amintesc: frisoane, tulburari de vedere, tuse, muci, dureri de cap (ce mai, tot tacamul). Asa ca miercuri dimineata, indopata cu medicamente care reduc simptomele si care mi-au incetinit reactiile, m-am infiintat la lucru. Bluza de pe mine era uda, uda, parul naclait (n-am indraznit sa-l spal, ca sa nu agravez situatia), iar privirea tulbure. Ce-or fi zis toti cei aproape 40 de colegi ai mei care m-au cunoscut atunci! Imi venea permanent sa rad cand imi imaginam cum ma vedeau ei. Norocul meu ca de a doua zi am fost mai bine, deci cred ca m-am scos.