Blogger Backgrounds

17 decembrie 2009

Un decembrie, din '89


Am fost comandant de unitate mulţi ani, probabil toată şcoala generală, începând cu clasa a II-a, când m-au făcut pionier. Iar pentru că să vorbesc a fost întotdeauna singurul lucru pe care l-am făcut bine, am fost repartizată la comisia de propagandă în cadrul grupului organizat pe oraş. Înainte de fiecare şedinţăde lucru” la care trebuia să particip, tata începea: „Tăticule, dacă spui acolo, la pionierii tăi, că eu ascult Europa Liberă, or să mă închidă securiştii ăştia”. De speriat, nu m-a speriat niciodată, şi nici să mint nu prea mă descurc, aşa că presupun că s-a nimerit să nu-l dau de gol, nu oi fi făcut-o intenţionat. În fine.
Pe 16 decembrie ’89, a sunat tata la noi (erau deja divorţaţi părinţii) şi a spus ceva de genul „Am auzit la Europa Liberă că s-a întâmplat ceva la Timişoara”. Şi cam atât. Timişoara pentru mine era locul unde făceam hărţi ale grădinii casei cu vară-mea, unde mergeam la matinee de desene animate în parcul... Justiţiei, cred (pe colţ, era în ultima vreme – vorbim de anii 2000 – un biliard, cinema Parc, dacă-mi amintesc eu corect), nişte Lolec şi Bolec, unde locuia mama tatălui meu şi restul familiei sale. Ei n-au fost de găsit la telefon până pe 22 decembrie, dacă nu mă înşel.
După ani, în ’93, aveam să mă mut acolo, să mă apuc de jurnalistică, din pasiune, să cunosc Timişoara şi Banatul. O experienţă care trebuia trăită, Timişoara va avea întotdeauna un loc special în inima mea. Un om care a fost mai aproape decât mine povesteşte momentele acelea cam aşa
Următoarea mea amintire e cu Duni, cu care ne-am dus la primăria din Braşov (CC, pe atunci) să scandăm şi noi. Să fi fost un 22 decembrie? Au pus tunurile de apă pe noi aşa că ne-am întors repejor acasă – iarna la Braşov sunt grade sub 0.

16 decembrie 2009

444

Înainte de a publica tâmpenia asta, blogger contorizase că am 444 de postări. A 445 e asta: din 10 oameni care au votat la aia cu 1 decembrie (scuzaţi lipsa, abia azi am primit net, secolul 21, amorsito!), 8 au zis că să faci sex e cel mai nimerit de ziua naţională. Bine mă, să mor io, cu ce obraz mai ies eu în lume?

My New Year Resolution


09 decembrie 2009

Sunt supărată pe nenea ăsta şi consemnez

M-am mobilizat la vot, din spirit civic. Am votat din convingere. Şi mi-e dor tot timpul de casă. Şi, mă rog, tot româncă sunt.
La două zile după deplasarea la consulatul Spaniei în Barcelona, citesc asta, din partea lu' nenea Năstase. Ah, ce m-am enervat!

03 decembrie 2009

Am nevoie de concediu!

Aşa m-a obosit viaţa asta, că la anul îmi iau concediu, nu mai trăiesc cu adevărat, ci ca şi cum aş fi în concediu. Să vedem, măcar să ne simtem bine. Şi când deschisei blogul să pun postul ăsta (de la serviciu, da, că acasă net nu posed şi nici nu ştiu când va sosi), zăresc cu coada ochiului postul anterior. Am scris eu, cu degetele mele pe taste "m-am stabilit aici". God! Mi-e frică de adâncimile subconştientului. Sau poate n-ar trebui, cum zice la cartea Cameliei, cu Secretul (apropo, de cine e scrisă?).

Să bag la acest post o foarte inspirată filmare cu Sardana, dans popular specific de aici (e chiar în faţa primăriei...). Plin de viaţă, aşa-i?